Copilaria..

Când ma gândesc la copilărie simt un gol.. Copilăria mea a fost una superba,a fost paradisul meu.

Am copilărit într-un orășel de lângă Tg Jiu,Rovinari,unde mi'am petrecut cei mai frumoși ani de pana acum. Îmi amintesc cu drag de acel orășel si de toți oamenii de acolo.

Nu am fost cel mai cuminte copil ,dar nici cel mai rău. Îmi amintesc când am fost pedepsita sa stau în casa și am spart geamul cu un cuțit :"> sau când a fost "ziua năzbâtiilor mele".Ziua năzbâtiilor mele nu e nimic altceva decât 2 în 1 , adică 2 poze mari într-o zi :)).

Eram cu verișoarele mele,Dana și Nicoleta, uitându-ne la televizor și la un moment mi sa părut ca televizorul e cam strâmb , încercând sa îl îndrept din "nefericire " [:))] a căzut în spatele verișoarei mele și mai apoi jos stricându-se ..După ce televizorul a fost pus pe măsuța lui , după atâta munca ne'am dus sa mâncăm dar eu nu vroiam sa mănânc mâncarea rece asa ca am vrut sa o încălzesc :-"..Ca un copil "priceput" am avut intenția de a aprinde aragazul, însă am rămas doar cu intenția și cu un miros insuportabil de gaze . Când ne'am dat seama ca nu vom mai știi sa închidem aragazul ne'am dus spre icoana și ne rugam ca părintii noștri sa vina acasă și rugile ne'au fost ascultate mai repede decât credeam.

Am făcut multe năzbâtii pe care nu cred ca o sa le uit vreodată ,însă sa văd și partea bună a lucrurilor am stat singură în casă de la 4 ani [nu că mă laud , însă vreau sa spun :))]. Niciodată nu o sa uit renumitele noastre spectacole în care cântam și dansam pentru ca ele se repetau în fiecare vara, la fel ca și păpușile noastre însa ele nu țineau cont de sezon ,ele erau veșnic folosite.

Si vreau sa închei spunând ca îmi este dor... îmi este dor de copilărie ,de gașca noastră de la bloc,de parcul nostru cel de toate zilele și de orășelul meu,Rovinari.