DAIAD... :) taramul veseliei

E atât de greu să scriu despre DAIAD... încep prin a spune că e un grup de 5 fete una mai inteligentă ca alta [dacă nu ne lăudăm noi atunci cine].
DAIAD=Denisa,Andreia,Ioana,Alexandra și Diana :).
Era o zi de marți plictisitoare în care orele nu se făceau pentru ca se încheiau mediile.Era o liniște dureroasa,o liniște care te ducea pe tărâmurile somnului, dar plictiseala nu a ținut prea mult :). Andreia,o fată îndrăzneață și o prietena buna, şi'a amintit de niște jocuri foarte interesante pe care le'am jucat în jur de o ora.În timp ce jucam acele jocuri am creat noi "DAIAD-ul".
Si fetele m'au rugat sa scriu câte ceva despre fiecare,cum le'as putea refuza :).
Denisa [Disu] ea e alintata grupului,a clasei și poate și a școlii.Ea e o fata înaltă,brunetă,frumoasă,inteligentă și o bună desenatoare. Ar putea ajunge model fără nicio problema deoarece are toate calitățile și în plus ii place să facă poze :).
Andreia [Noly]ea e "tupeista" grupului,ea e cea care atunci când rade, razi inevitabil cu ea.E o fata frumoasa,inteligenta, cu un simt al umorului dezvoltat.Are niște ochi superbi și este o prietena buna :).
Ioana . Ea este "enciclopedia" clasei.Este o fată frumoasă, deșteaptă,enigmatică. Ioana e cea care tace și face.Ii place sa se laude uneori însă nu exagerează.Cu toate acestea Ioana e o scumpa și este una din cele mai bune prietene.
Eu... sunt eu .Nu pot zice eu ceva despre mine.Cei care ma cunosc știu cum sunt.
Diana[Dina/Dinutz] ea este cântăreața grupului.Ea este o visătoare,ea este mereu cu zâmbetul pe buze și mereu emană o energie pozitivă.Este o fata cu bun simt,frumoasă și inteligentă care știe sa se facă plăcută oriunde :).

Back ..

Nu am mai scris de foarte mult timp deoarece o răceală a pus stăpânire pe mine. Răceala asta..
De câteva zile încoace nu fac altceva decât sa beau ceai,iau pastile și stau în pat..Asta nu e viata!!! Vreau sa merg măcar pana la magazin fără sa simt ca dacă deschid gura nu o sa mai pot vorbi 3 ore.
Şi totuși răceala asta a venit în cel mai nepotrivit moment.După o sâmbătă foarte "amuzantă" am dormit la gogâie[Ioana :))] iar dimineață totul era alb ,spre fericirea mea :).Era atât de frumos ningea cu fulgi mari ca într-un basm.Nimic mai frumos!!!Ca un iubitor al zăpezii am stat afară mult timp până am ajuns firește udă din cap pana în picioare.Şi asta ar fi motivul nemiloasei mele răceli..
Oricum am mai fost vreo 2 zile pe la scoală. Aaaa da și sa nu uit sa pomenesc de clubul nostru DAIAD :)) despre care o sa scriu în următorul post :).
Şi totuși răceala mea începe sa treacă încetul cu încetul dar nici zăpada nu e veșnică :-< și eu nu m'am bucurat de zăpadă cât aș fi făcut-o în mod normal.

De ce nu suntem noi?

Nu știu nici cum sa încep .Mereu mi'am dorit sa nu mai existe oameni falși.VREAU sa vad oameni curajoși.. oameni care afirma fără rușine ceea sunt,ceea ce le place și ceea ce vor în continuare.De ce ne e rușine cu noi,de ce ne este frica sa spunem ce simțim,pe cine admiram?.
Atâtea întrebări și de doua ori mai puține răspunsuri.Vreau oameni sinceri,oameni responsabili pentru ceea ce fac.
Vreau o lume cum nu o sa fie niciodată ...

Dacă ..

* dacă eram o luna, as fi fost ..Martie sau August
* dacă eram o zi a săptămânii, as fi fost ..Vineri.
* dacă eram o parte a zilei, as fi fost .. Dimineața
* dacă eram o mașină, as fi fost ..Honda Accord.
* dacă eram o direcție, as fi fost .. Înainte
* dacă eram o planeta, as fi fost ..Soarele
* dacă eram o băutura, as fi fost ..Vin spumant
* dacă eram o floare, as fi fost ..zambila[:x]
* dacă eram un tip de vreme, as fi fost ...o zi călduță
* dacă eram un instrument muzical, as fi fost ..chitara
* dacă eram o stare, as fi fost ..fericirea
* dacă eram un element, as fi fost ..apa
* dacă eram un cântec, as fi fost ...Voltaj-Crede
* dacă eram un oraș, as fi fost ... Brașov sau Rovinari
* dacă eram un gust, as fi fost ....... acrișor
* dacă eram o culoare, as fi fost ..negru.
* dacă eram o materie de la scoală, as fi fost ..lb.romana.
* dacă eram o expresie a fetei, as fi fost ..fericire[poate:-??]
* dacă eram un număr as fi fost...7
*dacă eram o haina as fi fost ... o pereche de blugi
Dacă..

Refugiu intre stări...

Refugiul.. e cea mai comoda cale pe care o găsim.Eu una când ceva nu îmi convine ma refugiez într-o alta stare și când zic asta mă refer la faptul că mă mint pe mine spunând ca sunt tristă sau veselă când defapt știu prea bine ca nu e așa, însă știu ca e cel mai comod decât să înfrunt realitatea.
Știu ca nu ar trebui să fac asta ,că ar trebui să lupt cu mine ..să nu dau vina pe stări, adică nu ar trebui sa fiu ca și vremea însă așa simți ca nu vei face ceva greșit dar poate că ratezi succesul.Însă dacă nu avem curaj să ne manifestăm și fugim nu vom ști cine suntem defapt și ce putem face . Nu vom avea dezamăgiri însă nici succese pentru că fugim de noi.
Suntem schimbători pentru ca vrem ,nu pentru că aşa a vrut Dumnezeu sau din cauza unora.Mereu dam vina pe cineva și niciodată nu ne asumăm răspunderea.Pentru ca suntem niște fricoși, niște lași care fug de propria viata.
Ne refuzam fericirea spunând ca suntem triști sau ca noi nu vom putea face acel lucru,însa făcând acest lucru în repetate rânduri nu vom mai știi ce ne face fericiți și ce ne face triști.
Trăgând o concluzie cred ca ar trebui sa ne asumam riscu de a fi fericiți,de a fi triști,de a pierde,de a câștiga și de a fi noi înșine pentru ca refugiindu-ne intre stări vom uita cine suntem noi cu adevarat.

Postare tip

Si am vazut ca se poarta chestiile de genu pe blog.. s-au se purtau?Anyway am sa fac și eu o postare din aceasta tip :)

SUNT: Alexandra cea vorbareata,cea care plange repede,cea care visează.

AS VREA: As vrea sa am mai multa ambiție,sa fiu mai ordonata , mai dura.

PASTREZ: Toate pozele vechi, cu oamenii care înseamnă ceva pentru mine și amintirile.

MI-AS FI DORIT: Sa nu ma fi mutat,pe de o parte,Sa fiu o prietena mai buna.

Nu îmi place: sa vad cât de prosti pot fi unii oameni si oamenii care nu sunt punctuali

Îmi e frica: de întuneric,de singurătate la modul sa rămân singura fără prieteni:-s.

Îmi pare rău: Ca am pierdut unii prieteni la care țineam foarte mult.

Îmi plac: lucrurile simple ,dar cu gust,oamenii inteligenți

Nu sunt: atât de ambitioasa pe cat ar trebui

Cant: când am chef si cand cineva e dispus sa ma asculte

Niciodată: nu am stiut chimie

Rar: am încredere in mine ..:|

Sunt confuza: deseori

Am nevoie: de ambiție si de prietenii mei >:d<

Ar trebui: sa învăț mai mult,sa citesc mai mult,sa nu mai stau mult pe net,

As putea: multe însa nu am curaj .

Oare vom lasa ceva in urma noastra?

La școală încă din clasa a 4 a am început sa învățam istorie.Istoria nu e altceva decat poveștile altor oameni care au luptat sau nu pentru ceea ce și-au dorit ,au creat,au pierdut.Si totusi ce vom lăsa noi in urma noastra? Oare va mai stii cineva ca in 2010 a fost criza?Oare va mai sti cineva ca în 1995 m-am nascut eu, fata aia care pe 3 ianuarie 2011[atunci am scris multee "compuneri"] la ore târzii scria compuneri.

Oare va mai

ști cineva ca ea își iubea prietenii si ca ura "fetele indecente" [ca sa nu le zic altfel:))]..? Cu siguranță nu va mai ști nimeni asta însă poate va mai ști cineva ca au existat si oameni cărora le făcea placere sa scrie .

Si sper ca in urma noastră sa rămână ceva frumos cum ar fi muzica folk :x,filmele reușite,prietenia insa sunt sigura ca în urma noastră vor ramane si non-valorile care se promovează tot mai des roxy manelista ,piticu porno si panaramele de la pag 5.De ce in loc

de Taraf Tv nu exista Folk TV? ..pentru ca noi promovam incultura .

De ce orice istorie este pătată de un anume eveniment la un moment dat ?De ce nu poate sa fie numai frumos?

Copilaria..

Când ma gândesc la copilărie simt un gol.. Copilăria mea a fost una superba,a fost paradisul meu.

Am copilărit într-un orășel de lângă Tg Jiu,Rovinari,unde mi'am petrecut cei mai frumoși ani de pana acum. Îmi amintesc cu drag de acel orășel si de toți oamenii de acolo.

Nu am fost cel mai cuminte copil ,dar nici cel mai rău. Îmi amintesc când am fost pedepsita sa stau în casa și am spart geamul cu un cuțit :"> sau când a fost "ziua năzbâtiilor mele".Ziua năzbâtiilor mele nu e nimic altceva decât 2 în 1 , adică 2 poze mari într-o zi :)).

Eram cu verișoarele mele,Dana și Nicoleta, uitându-ne la televizor și la un moment mi sa părut ca televizorul e cam strâmb , încercând sa îl îndrept din "nefericire " [:))] a căzut în spatele verișoarei mele și mai apoi jos stricându-se ..După ce televizorul a fost pus pe măsuța lui , după atâta munca ne'am dus sa mâncăm dar eu nu vroiam sa mănânc mâncarea rece asa ca am vrut sa o încălzesc :-"..Ca un copil "priceput" am avut intenția de a aprinde aragazul, însă am rămas doar cu intenția și cu un miros insuportabil de gaze . Când ne'am dat seama ca nu vom mai știi sa închidem aragazul ne'am dus spre icoana și ne rugam ca părintii noștri sa vina acasă și rugile ne'au fost ascultate mai repede decât credeam.

Am făcut multe năzbâtii pe care nu cred ca o sa le uit vreodată ,însă sa văd și partea bună a lucrurilor am stat singură în casă de la 4 ani [nu că mă laud , însă vreau sa spun :))]. Niciodată nu o sa uit renumitele noastre spectacole în care cântam și dansam pentru ca ele se repetau în fiecare vara, la fel ca și păpușile noastre însa ele nu țineau cont de sezon ,ele erau veșnic folosite.

Si vreau sa închei spunând ca îmi este dor... îmi este dor de copilărie ,de gașca noastră de la bloc,de parcul nostru cel de toate zilele și de orășelul meu,Rovinari.

Dintele de aur și pixul...

Dintele de aur...Numai când ma gândesc la dinții aceia aurii pe care bătrânele si-i pun ma trece un fior,dar de data asta dintele de aur e ceva amuzant.

Deci după cum zicea dintele de aur e ceva amuzant...el e fantezia Denisei[Disu:x].Totul a început după vacanta de iarna când Adelina,colega mea de banca și o prietena foarte buna, a venit cu noul ei pix de la "Mos Crăciun",cum ar spune fostul nostru profesor de geografie, care defapt i la făcut cadou mătușa ei ..

Trecând peste astea pixul Adelinei a devenit "vedeta" în clasa deoarece este auriu,are numele ei mic inscripționat și e drăguț.După ce "diabolica" Denisa a văzut pixul gândul ei a zburat spre o fapta "mârșavă",cum ar spune bunica, anume aceea de a topi pixul și de a-și face din el un DINTE DE AUR.Acum pixul Adelinei reprezinta pentru Denisa cheia pentru a-și achiziționa "mult doritul ei dinte de aur" .

Ce e frumos dispare cât ai clipi

După cum am zis și în titlu ce e frumos nu tine mult.De câte ori nu ne-am dorit ca momentele frumoase sa nu se mai termine?De câte ori am visat ca trăim într-un paradis? Dar mereu ne trezim în realitatea noastră cruda.

La fel m-am trezit și eu zilele astea văzând cum visul meu dispare încetul cu încetul.M-am trezit foarte bine dispusa crezând ca va fi o zi splendida însă când ochii mei privesc pe geam ziua mea cea frumoasa a fost distrusa.Eram ca o bulă de săpun care a fost spartă cu un ac și a făcut "bum" ...Afara dispăruse zăpada.. Dezamăgirea a fost cu atât mai mare cu cât" cineva "transformase zăpada într-un noroi interminabil.

Asa a dispărut frumoasa și iubita mea zăpadă,iarna datorita zăpezii fiind anotimpul meu preferat, totuși un nou vis răsare în inima mea , acela că după ce noroiul va fi "aspirat" primăvara ne va cuceri .

Prietenii..o comoara de nepretuit :)

Prietenii.. nici nu stiu cum sa incep cand vine vorba despre persoanele pentru care as face orce, pentru ca stiu ca ei merita.

Prietenii nu sunt aceia pe care ii saluti cand ii vezi pe strada, ei sunt aceia care iti sar in ajutor mereu cand ai nevoie,care iti fac ziua mai frumoasa,care nu uita de tine cand soarele nu mai rasare pe strada ta.

Si nu o sa spun cu tristete ca nu am 1000 de prieten,i pentru ca prieteni mei fac cât alte 1000 de persoane.Ei sunt cei care ma fac sa zâmbesc chiar și atunci când credeam ca zâmbetul e ceva care apare odată la ceva timp,mi-au spus o vorbă bună când aveam nevoie și mi-au deschis ochii când"greșeam drumul". Şi nu o sa dau nume pentru ca dacă si ei simt același sentiment de prietenie se vor simți si nu este nevoie sa fac aici un pomelnic[nu prea lung de altfel] pentru ca ar începe discuții de genu:" Pe mine m'ai uitat?" și eu din respect as spune ca " Da ,sorry" însă defapt poate acea persoana nu e atât de importanta încât sa fie în inima mea ca un prieten.

Totuși multi spun că îţi poți pierde prietenul însă consider ca un prieten nu îl poți pierde ca pe o monedă,cel care renunță la prietenia ta înseamnă ca nu ţi-a fost cu adevărat prieten .Prietenii sunt ca o comoara pe care nu o vinzi si pe care nu vrei sa o pierzi niciodată,Prietenii nu se pierd nici măcar când intervine distanța deoarece chiar și la câteva sute de km prietenul bun rămâne chiar dacă nu îl vezi, păstrezi legătura .

Prietenii sunt ca niște diamante neșlefuite însă atunci când cineva le șlefuiește nu vor mai înceta să strălucească .

Profesorii :)

Iată că a mai trecut o zi cum au trecut și celelalte .Fiecare zi are ceva special ,ea se remarcă mereu prin ceva, insa azi fost o zi banală de scoală în care orele s-au scurs foarte repede ,parcă nici nu au fost, spre dezamăgirea mea.

Încă odată mi-am reamintit azi ca profesorii sunt oameni cu suflet care se luptă ca noi să învățam ceva şi nu este vina lor ca unii din noi nu se chinuie sa învețe.Ei sunt prea buni uneori,dacă ma-ș pune în locul nu cred că aş avea atâta răbdare, înțelegere pentru noi elevii.Scopul lor nu este acela de a ne lăsa pe noi corigenți chiar dacă noi asta credem, ci acela de a nu rămâne niște neștiutori.

Si vreau sa inchei spunand ca imi apreciez profesorii pe care ii am, pentru ca stiu sa se faca respectati si pentru ca pe langa profesorii unii dintre ei ne sunt si prieteni.

Pe locuri .. Fiți gata Start!!

Azi mi'am amintit că acum ceva timp îmi deschisesem un blog pe care l'am dat uitării.Nu am postat nimic însa azi m'am hotărât sa încep sa scriu.

Încep prin a spune câte ceva despre mine. Sunt Alexandra Panove,sunt o fata simplă cu nimic special față de alți.Iubesc muzica folk, plimbările interminabile,excursiile cu prietenii , în special la munte,plimbările cu bicicleta și îmi place sa scriu compuneri,eseuri,poezii.

Am două surioare pe care le iubesc mai mult ca ochii din cap,chiar dacă de cele mai multe ori când vine vorba despre ele nu le laud mereu însă ele sunt cele mai importante persoane din viața mea. Pe primul loc a fost ,este și va fi mereu familia care ma sprijină în tot ceea ce fac şi care ma iubeşte necondiționat.

Pe al doilea loc sunt prietenii mei care nu sunt multi la număr însă fac cât 100 de alte persoane la un loc.Prieten ii poți spune unei persoane care te'a făcut cel puțin odată fericit , cu care poți vorbi deschis și care te întreabă ce faci și vrea sa îi spui cu adevărat ce faci nu banalul răspuns-bine- .

Şi aș mai scrie despre multe alte lucruri importante pentru mine însă voi scrie şi diseară câte ceva. :)